Tot ce trebuie sa stii despre tehnologia televizorului

Inainte de zilele telefoniei mobile si laptopurilor, nevoile noastre de divertisment erau satisfacute de o singura sursa: televizorul. TV – ul s-a dovedit a fi cea mai inovativa tehnologie de consum pana in era calculatorului si, pana in ziua de azi, ramane in centrul domeniului de divertisment. Insa, cum am ajuns aici, ce urmeaza si cat de multe stii despre tehnologia care face televizorul atat de popular? Sa incepem cercetarile si sa descoperim ce si cum despre tehnologia TV – urilor.

Istoria tehnologiei televizoarelor

Poate partea cea mai impresionant lucru din istoria televizorului este faptul ca tehnologia nu a fost creata de un singur inventator, ci prin colaborare, tehnologie comuna si indivizi care au dorit sa impinga limita tehnologiei. Vom discuta multe despre tehnologia gasita din istoria televizorului, precum si tehnologia  curenta pe care probabil o folosesti in casa ta chiar astazi.

Dar, inainte, e important sa stim cum am ajuns aici. Sa luam o mica lectie de istorie.

Primele eforturi

La sfarsitul secolului al XIX – lea si inceputul secolului al XX – lea, existau doua grupuri foarte divizate de pioneri ai televiziunii. Pe de o parte, erau primii inventatori care incercau sa creeze sistemul mecanic de televiziune – bazat pe o tehnologie anterioara a studentului german Paul Nipkow – numit discul Nipkow. Pe de alta parte, inventatorii favorizau un sistem electronic de televiziune folosind tehnologia prin raza de tub catodic.

Televizorul mecanic si televizorul electronic

Televizoarele mecanice foloseasu un disc care se invarte (cunoscut sub numele de disc Nipkow) cu un model de spirala ce includea gauri. Fiecare gaura scana o linie dintr-o imagine care – in teorie – permitea transmiterea de imagini prin fir si pe ecran. Aceasta tehnologie dateaza din 1884 si, desi Nipkow este considerat ca fiind cel care a patentat-o, el nu a construit niciodata un prototip functional. Catre sfarsitul secolului, patentul a expirat si altii au inceput sa lucreze folosind tehnologia respectiva pentru a crea primele imagini televizate.

Desi televizoarele mecanice nu pot fi considerate a fi un succes, stiinta si tehnologia din spatele creatiei lui Nipkow au dus la o descoperire care este folosita pana in ziua de azi, mai exact, principiul scanarii televizate. Acest principiu descrie procesul prin care lumina intensifica portii mici dintr-o imagine (linii) intr-un anumit moment, inainte sa repete procesul, mutandu-se pe urmatoarea linie. Astazi, numim acest principiu “rata de reimprospatare”. Nu mai trebuie precizat ca televizorul electronic a castigat lupta.

Tehnologia cu tub catodic

Tehnologia televizorului electronic folosea tubul catodic – CRT – in care “catodul” este alcatuit dintr-un filament incalzit intr-un tub de aspirare facut din sticla. Raza este un flux de electroni care reactioneaza la contactul cu ecranul acoperit de fosfor, schimbandu-i proprietatile culorilor, deci, producand imagini.

RCA, Franklin Roosevelt si nasterea culturii TV americane

Primul prototip functional a aparut in 1927. Philo Farnsworth a demonstrat tehnologia CRT difuzand o imagine realizata din 60 de linii orizontale. Imaginea? Semnul dolarului.

In 1929, inventatorul rus Vladimir Zworykin a imbunatatit tehnologia CRT deja existenta si a creat primul sistem de televiziune cu trasaturile pe care le asteptam de la un CRT – sau televizorul cu “tub”. Patentul pentru aceasta tehnologie a fost apoi achizitionat de catre RCA, transformandu-l in primul televizor pentru consum la scara larga. Aceste modele erau obiecte de nisa si nu au fost disponibile pentru cumparare publicului pana in 1933.

In 1939, vanzarile de televizor RCA au crescut enorm dupa ce presedintele Franklin Roosevelt a tinut un discurs televizat la ceremonia de deschidere a Expozitiei Universale din 1939. Acest lucru a pus in miscare o serie de evenimente care vor face ca televizorul sa apara in fiecare casa americana. Discursul – desi folosea o tehnologie impresionanta la acea vreme – era inregistrat. Prima transmisiune live a avut loc in 1951, cand presedintele Harry Truman a tinut un discurs la Conferinta semnarii tratatului de pace cu Japonia din San Francisco, fiind transmis catre statiile locale utilizant tehnologia prin cablu transcontinentala AT&T.

Fapt interesant: Televiziunea a fost inventata inaintea painii feliate.

Primul televizor color

Pana in 1953, caminele care aveau un televizor erau limitate la imagini alb – negru. Tehnologia color era disponibila in ca din anii 1940, insa din cauza interzicerii producerii de televizoare si echipamente radio de consum de catre Comitetul de Razboi, intre 1942 si 1945, oportunitatile pentru mai multe teste si dezvoltari au fost oprite. Aceasta interzicere a productiei a avut loc atat ca urmare a cererii de aliaje de metal si parti electronice, care erau necesare razboiului, cat si ca urmare a lipsei unei echipe de productie, forta de munca fiind trimisa la razboi.

Desi inventatori ca Jan Szeczepanik lucra la tehnologia pentru televiziunea color inca de dinaintea primului prototip de televizor alb negru, prima aplicatie practica a venit atunci cand CBS si NBC au inceput sa utilizeze campuri de culori experimentale in 1940. Cele doua companii de televiziune au inregistrat succes in eforturile lor de a inregistra programe color, insa din cauza interzicerii producerii de televizoare si imposibilitatii de proiectare a imaginilor color pe modelele alb negru existente, dezvoltarea a fost amanata pentru public pana in 1953, cand primul televizor color a fost lansat la scara larga.

Prima transmisiune nationala color a avut loc in 1954, cand NBC a difuzat Parada trandafirilor din prima zi din Anul nou. Din cauza preturilor mari ale televizoarelor, precum si a numarului scazut de programe color produse (costurile erau mai mari), televiziunea color nu a inregistrat un succes foarte mare pana in 1965. In acel an, marile companii de televiziune au ajuns la o intelegere, care stipula ca jumatate din programe sa fie color, iar prima difuzare complet color avea sa aiba loc un an mai tarziu. In 1972, toate programele televizate erau color.

Fapt interesant: Prima telecomanda a fost lansataa in 1956 de catre Zenith Electronics Corporation (atunci cunoscuta drept Zenith Radio Corporation), atunci denumita “oase lenese”).

Tehnologii aditionale de proiectare televizata

Cat timp tehnolgoia CRT a dominat piata televizoarelor aproape fara rival decenii intregi, tehnologii aditionale de televiziune au inceput sa apara la sfarsitul secolului XX.

Cele doua tehnologii care urmeaza au inceput sa proiectoare (cu o unitate de proiectie si un ecran separat), insa ambele si-au unit componentele in perioada de glorie. Ambele inca exista, dar pasii pe care i-au facut le-au diferentiat. Proiectoarele LCD incep sa fie tot mai putin populare, insa tehnologia inca este folosita pentru televizoare si monitoarele pentru computer. DLP, pe de alta parte, a avut o perioada de succes (chiar daca scurta) pe piata TV, dar tehnologia pare sa-si fi gasit un nou scop facand proiectoare de cinema si pentru acasa, in schimb.

Televizoare DLP nu se mai produc si LCD – urile inca se mai fabrica, dar tehnologia se schimba

Proiectorul LCD

Proiectorul LCD (liquid crystal display; ro. – monitor cu cristale lichide) a facut un pas intr-o alta directie fata de consola traditionala CRT. In loc sa se bazeze pe o unitate incorporabila, proiectorul are nevoie de o suprafata pentru a proiecta imaginea – de obicei, un perete ori un ecran mare negru, alb sau gri.

Proiectorul in sine prezinta imagini prin trimiterea de lumina printr-o prisma ori printr-o serie de filtre in trei panouri separate din silicon policristalin. Fiecare dintre aceste trei panouri este responsabil pentru o culoare (rosu, verde, albastru) din semnalul video. Cand lumina trece prin panouri, proiectorul inchide sau deschide fiecare dintre aceste cristale pentru a forma un set specific de culori ori nuante pe un fundal.

Proiectul LCD a incetat sa mai fie popular la sfarsitul anilor 1990, inceputul anilor 2000, cand a fost inlocuit de tehnologia mai noua si mai eficienta, DLP (digital light processing; ro – procesarea digitala a luminii).

Proiectorul DLP

Pentru a produce o imagine pe un ecran, proiectul (sau televizorul ) DLP se bazeaza pe o lamba alba care transmite lumina puternica printr-o roata colorata si un chip DLP. Roata culorilor se afla intr-o miscare constanta si dispune de trei culori: rosu, verde si albastru. Crearea unei culori specifice se obtine prin sincronizarea luminii si a rotii culorilor pentru a proiecta respectiva culoare (ca pixel) pe ecran. Roata si lumina duc la aparitia culorii, in timp ce un dispozitiv cu o micro oglinda digitala realizeaza nuantele, depinzand de modul in care este pozitionatata.

Televizioarele DLP folosesc aceeasi tehnologie de baza, oglindind doar afisajul, proiectand din spate (facand imaginea sa apara inversata, fara sa o oglindeasca), in loc sa o faca din fata.

Piata televizoarelor a inceput sa intre in declin catre sfarsitul anilor 2000 (pre – anii 2010), dar proiectoarele inca reprezinta partea cea mai mare a unitatilor distribuite.

Aceste unitati domina in prezent piata cinematografiei, datorita abilitatii lor incredibile de a reproduce culoarea.

In prezent, proitectoarele DLP cu trei chipuri pot sa produca, estimativ, 35 de milioane de culori. Ochiul uman, insa, nu poate procesa decat 16 milioane dintre acestea.

Tehnologii trecute in “nefiinta” recent

LCD

Spre deosebire de modelul de proiectie LCD despre care am discutat anterior, un ecran LCD tipic este o unitate de proiectie din spate care dispune de o tehnologie similara, dar oglindeste imaginea din spatele monitorului pentru a o intoarce, pentru a fi vazuta asa cum trebuie. Pe langa asta, si faptul ca unitatea este incorporata, tehnologia este esential, aceeasi.

Ecranele LCD care folosesc o lumina de fundal (backlight) CCFL – desi, inca disponibile in comert – nu mai sunt viabile. Pe langa tehnologia superioara, LCD – ul are o serie de probleme semnificative.  Una dintre cele mai importante este costul producerii de modele mai mari, de peste 40 de inchi. In plus, calitatea scade atunci cand privesti dintr-un alt unghi, existand si probleme semnificative cu timpul de raspuns cand vine vorba de reimprospatarea imaginii, lucru care duce la incetosarea miscarilor si stagnarea miscarilor atunci cand trebuie reproduse imagini foarte rapide. Acest lucru face ca televizoarele respective sa fie o alegere nepotrivita pentru jocuri video sau sport.

Plasma

Televizoarele cu plasma au revolutionat, intr-un final, piata televizoarelor de la acea vreme. Oferind unghiuri foarte bune de vizionare, preturi relativ mici si posibilitatea de a produce rapoarte de contrast incredibile, televizoarele cu plasma au dominat lumea timp de aproape un deceniu, pana cand tehnologii aditionale au inceput sa le fure din clienti.

Televizoarele cu plasma functioneaza prin inglobarea de gaze nobile in celule mici, prinse intre doua straturi de sticla. Dupa ce se aplica electricitate cu un voltaj ridicat celulelor, gazul dintre creeaza plasma. Prin aplicarea de variate nivele de energie fiecarei celule, gazul se incalzeste si se raceste rapid, producand lumina colorata. Aceasta lumina colorata alcatuiese pixelii de pe ecran.

Desi erau foarte populare, nici plasmele nu erau lipsite de probleme. Cea mai importanta dintre acestea are legatura cu cererea de putere, care ducea la probleme reale cu producerea de caldura, eficienta si o durata de viata mai scurta decat alte tehnologii.

LCOS

Televizoarele LCOS (Liquid Crystal on Silicon) si-au primit certificatul de deces in 2013.

Tehnologia era una destul de complicata, nefiind cu adevarat populara in randul clientilor. Ecranele LCOS folosesc un fascicul de lumina alba ce trece prin lentine condensatoare si un filtru. De acolo, se imparte in trei fascicule, fiecare dintre ele trecand prin alt filtru pentru a transforma fasciculele de lumina in culorile rosie, verde sau albastra. Aceste noi fascicule colorate intra in contact cu unul dintre cele trei mini – dispozitive LCOS (cate unul pentru fiecare culoare), trecand apoi printr-o prisma care directioneaza lumina in niste lentile proiectoare care amplifica si apoi ajuns pe ecran.

Desi tehnologia LCOS dispune de cateva avantaje reale, precum crearea unui negru mai negru decat modelele DLP sau LCD, a esuat ca urmare a acelorlasi slabiciuni care au afectat si televizoarele LCD, ca tremurul imaginii si un unghi de vizionare destul de ingust. In plus, LCOS – ul suferea si de mici probleme care scadeau din luminozitatea ecranului, facand multi clienti sa se planga de culori sterse si un contrast scazut.

Ce e la moda/ce urmeaza?

LED

Pregateste-te, deoarece aici lucruri pot deveni usor derutante. Televizorul LED este, de fapt, un ecran LCD. Adica, in principiu, televizorul LED foloseste aceeasi tehnologie ca un ecran LCD tipic, marea diferenta fiind reprezentata de modul de iluminare a fundalului (backlight). In timp ce un ecran LCD tipic foloseste CCFL pentru a produce culorile vivide si aprinse, LED – ul fooseste diode emitatoare de lumina (LED – uri).

Beneficiul de schimbare a tehnologiei se refera, in mare, la puterea consumului (LED – ul este de 20 – 30 de ori mai eficient decat un CCFL), la care se adauga alte plusuri ca un contrast dinamic, unghiul de vizionare, costuri mai mici de productie si o gama mai larga de culori.

OLED

Tehnologia pentru dioda organica emitatoare de lumina (OLED; Organic light – emitting diode) foloseste un strat de materiale organice pozitionate intre un substrat conductor pozitiv si un strat negativ emitator. Cand se conecteaza la o sursa de energie, doi electrozi – anodul si catodul – asigura fluxul de putere in directia corecta. Atunci cand puterea este fluida corect, incarcatura produce energie statica ce forteaza electronii sa se miste in jos, de pe stratul conductor, catre stratul emitator. Nivelurile electrice shimbatoare produc radiatii care se vad ca lumina vizibila.

In prezent, TV – urile LED si OLED depreciaza tehnologiile anterioare ca LCD – ul si plasma. De fapt, anul 2014 a fost anul in care plasma a murit pe piata aparatelor electronice. Nici macar un singur mare producator nu a adaugat un display de tip plasma pentru linia de pe 2015. LCD – urile cu backlight se afla in aceeasi situatie.

OLED – urile folosesc mai putina putere decat modelele LCD sau de plasma, facandu-le mai cautate intr-o piata de consum indreptata tot mai mult catre electronice mai eficiente.

Desigur, nici OLED – urile nu sunt perfecte. Desi tehnologia continua sa fie imbunatatita, exista indoieli ca acest display va rezista la fel de mult ca un LCD sau chiar ca un LED. Pe langa asta, compusul organic folosit pentru ecranul OLED este destul de susceptibil in fata apei, mai mult ca oricare alta tehnologie TV de pe piata in prezent.

Tot ce ai vrut sa stii despre rezolutie

De la definitia standard de 480i, la definitia marita (480p si 576p), definitie inalta (720p, 1080i si 1080p) si acum 4K (2160p), rezolutia a evoluat mult, asta e clar. Dar cum am ajuns aici si ce reprezinta aceste numere?

Intercalat versus progresiv

Rezolutia TV se masoara folosind un “i” pentru intercalat (en: interlaced) sau “p” pentru progresiv (en: progressive) – am cautat asta si alte elemente de jargon TV anterior. Definitia rezolutiei standard pentru televizor (NTSC) este 480i, in timp ce pentru 4K este 2160p. Insa, care este diferenta?

Intercalarea profita de faptul ca ochii nostri nu pot inregistra informatia la fel de rapid pe cat este afisata. Daca iti imaginezi ecranul televizorului ca fiind o serie de linii, numerotate de la 1 la 100 (un numar inventat), tehnologia intercalata imparte liniile intre pare si impare. Mai intai, televizorul va produce o imagine pe liniile pare, apoi, 1/60 de secunda mai tarziu va produce o imagine cu numerele impare. Ca urmare a vitezei cu care are loc acest proces, privitorul nu realizeaza ce se intampla (de obicei).

Tehnologia scanarii progresive genereaza toate liniile simultan. Acesta este standardul curent pe care televizoarele moderne il folosesc pentru a masura rezolutia.

Intelegerea rezolutiei

Am vazut numerele, dar ce inseamna? De exemplu, ce informatie intra pentru a crea numerele, ca 720p si 1080p pe care le vedem la televizor?

E destul de simplu. Televizoarele sunt masurate atat prin lungime, cat si prin latime, pentru a determina rezolutia totala. De exemplu, un televizor 1080p este masurat ca 1920 x 1080. Prima este masuratoarea orizontala sau latimea, in timp ce a doua este cea verticala, numita si lungime. Fiecare dintre aceste numere sunt egale cu un singur pixel de pe ecran. Deci, in acest caz, un display de 1920 x 1080, de fapt, include 1.920 de pixeli de la stanga la dreapta si 1.080 de pixeli de sus in jos. Masuratorile pentru latime sunt acelea unde se adauga “p”-ul, daca este un televizor cu scanare progresiva (toate televizoarele moderne sunt).

Ca exemplu in plus, sa ne uitam la noul standard 4K. Televizoarele 4K au o rezolutie de 3.840 x 2.160. Asta rezulta in 2.160p.

Explorarea trasaturilor televizoarelor

Ok, deci, am explorat putina istorie TV, ceva din tehnologia de baza (precum si tehnologie invechita) si am prezentat tot ce trebuie sa stii despre rezolutie. Acum e timpul sa analizam trasaturile gasite in televizoarele moderne, pentru a putea diferentia intre trasaturile must have si cele de stratagema, peste care poti trece usor.

Esti pregatit?

Ecranul curbat

Ecranele curbate sunt peste tot. Nu poti sa intri intr-un mare magazin de electronice fara sa vezi astfel de modele peste tot, atragandu-te cu imaginile lor frumoase. Chestia este ca e mai mai o stratagema – bine, depinde pe cine intrebi.

Potrivit Dr. Raymond Soneira de la DisplayMate – o companie de calibrare si diagnosticare a display – urilor – exista unele beneficii pentru ecranele curbate. Acesta declara:

“Asta este foarte important pentru o tehnologie de afisare care produce o imagine cu un continut excelent de negru, pentru ca nu vrei sa te deranjeze lumina ambientala reflectata pe ecran.”

Versiunea scurta a argumentului Dr. Soneira este ca televizorul curbat reduce stralucirea prin limitarea unghiurilor la care se produc in mod normal. Acesta mai declara ca ecranul curbat ofera un unghi de vizionare mai bun, ca urmare a unui efect ce apare deoarece daca stai pe o parte a televizorului, face ca partea mai apropiata de tine sa para usor mai mare decat cealalta.

Mai multe situri cunoscute de recenzii, ca CNET, au ajuns la concluzia ca argumentele Dr. Soneira nu sunt neaparat valide. Reducerea stralucirii si a reflexiilor sunt adevarate, dar ecranul curbat, de fapt, mareste reflexiile care au loc, facandu-le sa para spalacite.

Deocamdata, este stric o stratagema de marketing care vrea sa adune ceva bani mai multi de la clientii care cauta tehnologii de ultima ora, deci, este o trasatura de care te poti lipsi.

4K

Nu poti nega ca rezolutia 4K este spectaculoasa. Dar este pentru tine?

Pai, nu este atat de simplu. Desi 4K este frumoasa, nu exista atat de mult continut disponibil pentru ea. Cateva videoclipuri de pe YouTube si Vimeo, unele productii viitoare de pe Netflix si lansarea viitoare a Blu – Ray – ului 4K sunt cam tot ceea la ce te poti astepta, referitor la continutul care chiar va utiliza rezolutia marita.

Cablul HDTV si sursele satelit vor ramane in 1080p pentru viitorul apropiat. Exista o serie de ingrjijorari legate de viteza Internetului si limitarile de banda pentru derularea video continua, deci, nu mai ramai decat cu Blu – ray – ul 4K.

Se merita? Nu stim. Daca vrei sa te pregatesti pentru viitor, probabil ca nu e o idee rea sa alegi 4K. Pentru noi restul? Chiar nu e important sa te grabesti si sa cumperi un televizor cu rezolutie 4K. Preturile scad, 1080p va mai ramane pe piata pentru cel putin jumatate de deceniu sau chiar mai mult si chiar nu ai alte motive pentru care sa cheltuiesti mai multi bani.

Eu? L-as vrea.

3D

3D – ul era o tehnologie destul de cautata in trecutul recent. Ochelarii cu un aspect futuristic, chiar daca arata oribil, ofera o serie de efecte destul de interesante, daca poti gasi continutul ideal pentru care sa-i utilizezi. Asta e problema, insa: nu exista (si nici nu a fost) prea mult continut cu adevarat 3D disponibil pentru ei, cu exceptia a catorva Blu –  Ray – uri si cateba filme “streaming” din cand in cand.

In cele din urma, moda a inceput sa treaca, pentru a vedea iar o revenire atunci cand 3DTV – urile au inceput sa simuleze o imagine 3D pe transmisiile normale, filmele “streaming” si discurile fizice, iar unele chiar fara sa necesite acei ochelari oribili. Nu e chiar atat de impresionant.

3DTV – ul este mai mult o moda trecatoare si incepem sa vedem producatorii recunoscand ca majoritatea clientelei chiar nu este atat de interesata. Pastreaza banii si cumpara un TV mai mare in schimb. Mai bine chiar, daca ai un prieten care are un 3DTV, intreaba-l cat de des vizioneaza continut in 3D. Bat pariu ca raspunsul este “niciodata”.

Desi majoritatea televizoarelor noi includ 3D, nu se merita sa cumperi un televizor nou doar pentru asta.

Smart TV

Asculta-ma. Smart TV – ul, cu toate aplicatiile, gadgeturile si trasaturile sale, este clar smecher. Sa iei telecomanda si sa poti trece de la ESPN la Netflix la Angry Birds si apoi pe Facebook este cu siguranta convenabil, insa, in acest moment, nu este neaparat o necesitate.

Daca achizitionezi un nou televizor (adica, sa nu fi fost folosit anterior), alegerea chiar este facuta pentru tine. Smart TV – ul domina piata, deci, singura decizie cu care ramai este ce fel de interfata preferi. Totusi, daca decizia consta doar in cumpararea unui TV care – desi nu este “inteligent” – are o imagine grozava si trasaturi de care esti multumit, cu siguranta nu se merita sa faci investitia doar pentru functionalitatea smart.

Roku, Amazon Fire TV, Apple TV si chiar playere Blu – Ray cu aplicatii incorporate sunt toate optiuni mai bune decat majoritatea Smart TV – urilor si toate costa mai putin de 100 de dolari. Nici nu mai trebuie sa mentionam ca Smart TV – ul incepe sa devina si un risc de securitate.

Rata de reimprospatare

120Hz / 240 Hz/ 600 Hz etc sunt toate numere, in mare, subiective. Desi in adevaratul sens al tehnologiei, o rata de reimprospatare mai mare este mereu mai buna, problema cu cele mai multe dintre ele o reprezinta faptul ca nu exista un proces de standardizare adevarat. De exemplu, o rata de reimprospatare de 120Hz pe un TV de ultima generatie poate fi remarcabil mai buna decat o rata de reimprospatare de 240 Hz pe un TV mai slab calitativ.

In plus, aproape toti producatorii de televizoare (LG, Samsung, Sony etc) au proprii termeni fara sens, ca Tru Motion, Clear Motion Rate si SPS. Niciunul dintre ele nu inseamna ceva si nicio tehnologie dintre ele nu este mai buna decat cealalta.

Deci, eu ce fac? Ignor campaniile publicitare insistente si imi folosesc ochii.

Rata de contrast

Din nou, si asta este destul de incosistenta, fiind, uneori, chiar o minciuna. In prezent, nu este niciun mod standardizat de a masura rata de contrast, fiecare producator inventand, intr-un fel, procesul din mers. La fel ca rata de reimprospatare, un TV care se lauda cu un contrast de 1.000.000:1 ar putea sa arate inferior comparativ cu unul cu un contrast de 500.000:1.

Unghiul de vizionare

Producatorii de LCD incearca sa se lupte cu detestabila problema a unghiului de vizionare prin cuantficarea unghiului din care televizoarele lor pot fi privite. In mare, e o vrajeala.

Desi TV – urile LCD (non – LED LCD) vor disparea in curand, aceasta strategie de marketing inca se mai foloseste pentru unele TV – uri. Ideea de cuantificare a tipului unghiului de vizionare de care dispune display – ul este imposibila fara sa iei televizorul in propria casa si sa iei in considerare diferentele de lumina, programare si pozitionare a televizorului in sine. Nu te incredere in afirmatiile despre unghiul de vizionare.

Intrare si iesire (Input si Output)

Aceasta este o trasatura a unui televizor ce nu poate fi ignorata. Desi nu este niciun raspuns corect pentru cate intrari si iesiri ar trebui sa aiba un dispozitiv, e important sa iei in considerare tipurile de intrari (HDMI, USB etc) si de iesiri de care ai nevoie pentru a-ti conecta televizorul la echipamentul home theater de acasa sau nou cumparat.

Reteaua si Wi-Fi-ul

Daca iti cumperi un nou televizor, o trasatura pe care nu trebuie sa o ignori este conectivitatea. Desi toate Smart TV – urile au Wi-Fi incorporat, televizoarele moderne mai includ si o serie de optiuni interesante de conectivitate. Pe Samsungul meu, de exemplu, “Anynet” imi permite sa-mi conectez usor televizorul la serverul mediu, lucru ce imi permite sa difuzez continut prin reteaua de acasa la orice televizor conectat. Folosesc asta atat de des, incat nu stiu cu m-as descurca fara.

Pastreaza lucrurile simple

Exista un milion si una de trasaturi in plus – unele reale, unele doar de fatada – dar niciuna dintre ele nu conteaza cu adevarat. Alegerea unui televizor este mai simpla decat te-ar face un agent de vanzari sa crezi. In cele din urma, cea mai buna modalitate de a alege un TV este sa te uiti dupa trasaturile pe care le vrei, sa ignori specificatiile, in mare, si sa te folosesti de ochi pentru a determina ce imagine arata cel mai bine pentru tine.

E chiar atat de simplu!